N-am înţeles nimic din China. M-am aflat acolo două săptămâni în 1997, împreună cu încă patru scriitori: prozatorul Eugen Uricaru (pe atunci preşedinte al Uniunii Scriitorilor), poeţii Ion Mircea şi Vasile Dan şi criticul literar Cornel Ungureanu. Aveam 50 de ani, ca şi colegii mei, dar înţelepciunea vârstei nu mi-a ajutat.

Aşa cum nu mi-au fost de folos nici cărţile despre China citite înainte de călătorie. Ajuns la faţa locului, mi-am dat seama că mulţi autori europeni simulează, de fapt, înţelegerea stilului de viaţă din imensa ţară orientală, scriind o eseistică extatică, nerelevantă. (Abia mult mai târziu, stând de vorbă, ore întregi, cu eminentul sinolog Constantin Lupeanu, am reuşit să-mi fac, cât de cât, o idee despre lumea de acolo.). Totul mi se părea absurd şi ininteligibil, începând cu Zidul Chinezesc. Deşi m-a impresionat grandoarea construcţiei (ce bine ar fi fost să fi existat şi la noi, românii, în 1944, un zid de netrecut, măcar în nord-estul ţării!), nu-mi dădeam seama ce rost are să înalţi un zid lung de 6400 de kilometri, înalt de 8 metri şi lat de 6, 5 în condiţiile în care o spărtură în el de numai o sutime de kilometru ar permite unei armate întregi să invadeze teritoriul păzit cu străşnicie.



Integral pe Adevărul



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.