Aviaţia şi marina israeliană au reluat ieri bombardamentele asupra Fâşiei Gaza, în timp ce discuţiile continuă la Cairo, unde se află un responsabil israelian, iar preşedintele Mohamed Morsi a primit liderii celor două principale mişcări din Gaza, şeful în exil al Hamas, Khaled Mechaal, şi şeful Djihadului Islamic, Abdallah Challah.



Baletul diplomatic continuă şi în Israel, şi în Gaza. Trimisul special al „cvartetului" pentru Orientul Mijlociu, Tony Blair, şi ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, erau aşteptaţi la Ierusalim a doua zi după vizita ministrului francez de Externe, Laurent Fabius. De partea palestiniană, după vizita premierului egiptean şi a şefului diplomaţiei tunisiene, marţi va sosi în Gaza secretarul general al Ligii Arabe, Nabil Al-Arabi, în fruntea unei delegaţii ministeriale. De asemenea, astăzi sunt aşteptaţi şi ministrul turc de Externe, Ahmet Davutoglu, şi şeful diplomaţiei egiptene, Mohamed Amr. Ieri, premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, a afirmat că statul evreu comite „acte teroriste". „Cei care asimilează islamul terorismului închid ochii la uciderile în masă ale musulmanilor, întorc capul de la masacrul copiilor în Gaza".

Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a avertizat că statul evreu este pregătit să „extindă semnificativ" operaţiunea militară, dar ar fi preferabilă o soluţie diplomatică. Israelul a mobilizat peste 75.000 de rezervişti şi a amplasat importante forţe la frontiera cu Gaza. Ministrul israelian de Externe, Avigdor Lieberman, a precizat că singura condiţie pentru o încetare a focului este ca toate grupările armate din Gaza să stopeze tirurile lor.

În replică, liderii mişcărilor palestiniene Fatah, Hamas şi Djihadul Islamic din Cisiordania au chemat ieri la unitate şi au promis că vor pune capăt divizării, în semn de solidaritate cu palestinienii din Gaza. Operaţiunea israeliană a fost condamnată de Rusia, Iran şi Egipt. Washington şi Londra au susţinut dreptul Israelului de a se apăra contra Hamas.

Criză diplomatică

Egiptul se află între realpolitik şi solidaritatea dintre Fraţii Musulmani. Faptul că joacă la două mese - ameninţarea că va ataca Israelul şi încercarea de a obţine încetarea focului între Hamas şi Israel - reprezintă elocvent spectrul politic mediu-oriental. În acest moment, preşedintele islamist Mohamed Morsi se află între ciocan şi nicovală în conflictul israeliano-palestinian. El trebuie să liniştească vocile radicalilor Fraţilor Musulmani, de unde provine şi el, dar nu poate ignora nici suportul financiar al SUA şi al lumii fără de care Egiptul ar fi falimentar. Aşa că, acuzând Israelul, se plasează pe esplanada politică pentru a opri escaladarea conflictului care riscă să se reverse rapid şi în terenul său şi pe care nu şi-l poate permite.

O altă mare problemă în Orientul Mijlociu o reprezintă raporturile Iran-Israel. Declaraţiile preşedintelui actual, Ahmadinejad, şi continuarea programului nuclear iranian formează pentru Israel un casus belli. În ultimele luni, rumori insistente evocau un atac preventiv din partea statului evreu asupra siturilor nucleare iraniene. Iranul este şi principalul finanţator al Hamas şi al Hezbollahului libanez, două grupări considerate teroriste de către Israel. De altfel, Hezbollah şi Iranul se mobilizează pentru reconstituirea arsenalului de rachete al Hamas, distrus în mare parte de atacurile aeriene israeliene.

Turcia nu are nici un interes în acest moment să vadă Orientul Mijlociu în război şi îşi demonstrează susţinerea faţă de palestinieni, dar în propriul interes, pentru că o amplificare a ofensivei israeliene riscă să transforme Gaza într-o grămadă de ruine fumegânde. Qatarul a intrat în scenă fără surprize, căutând să limiteze pierderile şi spulberarea Hamasului. S-a alăturat Egiptului şi Turciei mai ales din necesitate, cunoscând îndeaproape strategiile comune în regiune.

De ce a lansat Israelul ofensiva în acest moment, când ţinta preferată ar fi Iranul? Motivele sunt mai multe - creşterea popularităţii în interior, demonstrarea fermităţii şi superiorităţii faţă de ameninţarea rachetelor. Verificarea în teren a performanţelor şi eficacităţii sistemului Iron Dome şi cea a serviciilor de securitate locale. Şi înlăturarea extremiştilor Hamas, care, în cazul unui atac contra siturilor nucleare iraniene, prezintă un risc pentru populaţia israeliană. Israelul a testat totodată şi reacţiile Hezbollah şi Siriei, constatând că ultima, prea preocupată de propriul război civil, nu mai acordă atenţie Hamasului şi palestinienilor.

Iron Dome, în acţiune

La 17 noiembrie, în cadrul operaţiunii „Stâlpul apărării" contra Hamas - cea mai vastă operaţiune israeliană contra Fâşiei Gaza de la ofensiva devastatoare din decembrie 2008-ianuarie 2009 - armata israeliană a decis amplasarea cu două luni în avans a unei a cincea baterii din sistemul Iron Dome (Domul de fier), pentru interceptarea proiectilelor lansate din Gaza asupra Tel Avivului. Autorităţile israeliene au precizat că această baterie a interceptat şi distrus în zbor două rachete Fajr-5 de concepţie iraniană lansate asupra Tel Avivului de Brigăzile Ezzedine al-Qassam, aripa armată a Hamas.

Sistemul Iron Dome a fost conceput din 2007 de societatea israeliană Rafael, cu ajutor financiar american. Fiecare baterie dispune de un radar de detecţie şi urmărire, de un sistem de control şi gestionare a luptei, dar şi de trei lansatoare dotate fiecare cu câte 20 de rachete, capabile să intercepteze un proiectil la o distanţă cuprinsă între 4 şi 70 km. Reprezentând primul nivel de apărare antirachetă israeliană, este în măsură să discearnă proiectilele în funcţie de gradul de periculozitate. Astfel, dacă o rachetă nu pare a prezenta o ameninţare specială, sistemul nu intră în acţiune. Prima baterie Iron Dome a intrat în funcţiune în 2011, în regiunea Beersheva şi alte trei au fost amplasate la Ashkelon, Ashdod şi Netivot. Potrivit Tsahal, de la debutul operaţiunii „Stâlpul apărării", peste 1.000 de „infrastructuri teroriste" au fost vizate în Gaza de loviturile israeliene. Ceea ce nu a împiedicat grupările armate palestiniene să lanseze 500 de rachete spre Israel, din care 245 au fost interceptate de sistemul Iron Dome. Fiecare interceptare costă în jur de 50.000 dolari.

Integral pe România Liberă



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.