La începutul lui martie se iau flori, mărțișoare, se vorbește despre „importanța femeii”, de zici că e o specie diferită plonjată lângă un grup de Adami gânditori. Îmi place titlul campaniei feministe de la noi cu „Mulțumim pentru flori, dar vrem respect, egalitate”. Doar cu flori și mărțișoare n-am făcut nimic, suntem o societate macho-tristă, am merita un snop de ghiocei plesniți peste ochi.

Încep cu o poveste despre egoismul masculin în formă pură, copilărească. Era 8 Martie. Eram la țară, aveam vreo șapte ani și-mi doream o carte a lui Conan Doyle, nou apărută. Maică-mea mi-a promis că o ia, mai trebuia să aștept două săptămâni, până la salariu. Nu am rezistat. Aveam niște economii, m-am dus la magazinul din sat (unde, da, erau cărți pe atunci) mi-am cumpărat-o, am scris pe ea „La mulți ani, mama, de 8 Martie” și i-am dus-o. M-a pupat, eu i-am smuls cartea din mâini imediat după ce i-am dat-o și m-am apucat de citit. Am făcut și cadoul, mi-am făcut și pofta. Cam așa arată multe din cadourile și recunoștințele masculine de 1-8 Martie.

De ce nu e luată în serios munca de acasă?

Am zis să personalizez cea mai banală dintre povești, povestea uriașei munci informale a femeilor. Pare o bucată biografică, dar nu e, e povestea a sute de mii de românce a căror muncă a fost constant ignorată și de apropiați, și de societate.

Integral pe Libertatea



Comentarii

Dan Pulea femeile alea au produs mancare ptr toti. Ar trebui sa se pisa pe jigodiile de eba si curva udrea.

10 martie 2021 12:42

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.