Viața culturală românească era în plină expansiune în anul 1920. Marii scriitori realiști erau deja faimoși: Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Camil Petrescu. De asemenea, Lucian Blaga își lua doctoratul, la Viena, la un an după publicarea volumului „Poemele luminii”. Constantin Brâncuși era deja cunoscut în Europa și în America, iar Tristan Tzara lansase mișcarea Dada, la nivel european. România Mare se năștea pe un fond cultural excepțional, cu o bogată activitate artistică, universitară și academică.

După a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, cultura română parcurgea cea mai bună perioadă, atingând nivelul maxim de afirmare internațională în armonie cu tendințele culturale europene. Sculptorul Constantin Brâncuși (1876-1957) era figura centrală a mișcării artistice de avangardă, recunoscut, pe plan internațional, ca inovator de talie mondială, prin imersiunea în sursele primordiale ale creației populare, iar în anul 1920 deja începuse să lucreze la primele piese din ansamblul de la Târgu Jiu. Pictorul Camil Ressu înființase, în 1917, împreună cu Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu și cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea și Oscar Han asociația „Arta Română”, la Iași. Alți importanți pictori ai vremii erau Lucian Grigorescu, Nicolae Tonitza și Theodor Pallady.

Integral pe Jurnalul Național



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.