Criza din Grecia aduce din nou probleme Europei. Situaţia este exasperantă: în fiecare zi "pieţele" profită de ocazie pentru a lansa o nouă ofensivă: într-o zi Grecia, în altă zi Portugalia, iar acum Italia. Este exasperant pentru că Grecia constituie o mică parte din Uniunea Europeană (circa 3% din PIB european).

Guvernul grec nu a făcut prea mari eforturi, iar majoritatea grecilor protestează zilnic împotriva măsurilor de austeritate. Dar nu depăşesc eforturile celor 331 de milioane de locuitori care integrează zona euro, notează Jean Marie-Colombani într-un editorial publicat luni de El Pais, citat de Agerpres. În cazul Greciei, sunt manifestaţiile cele care discreditează guvernul. În cazul Portugaliei, este scăderea ratingului de ţară cea care deţine monopolul acestui sistem. Nimeni nu îşi mai aminteşte că în perioada cea mai neagră a crizei când toată lumea credea că sistemul financiar se va prăbuşi, toate guvernele G-20, fără excepţie, au condamnat agenţiile de rating şi au promis o reformă. Când oare guvernele europene vor decide să retragă competenţele acestor agenţii, care protejează interesele Wall Street-ului, şi să le încredinţeze unei autorităţi europene, ce ar putea fi chiar un organism derivat din Comisia Europeană? I

mediat după ce declaraţiile Băncii Centrale Europene au îndepărtat teama unei crize în Portugalia, "pieţele" s-au năpustit asupra Italiei! De data aceasta pretextul a fost politic. Deşi guvernul italian mai exact ministrul economiei, Giulio Tremonti, a elaborat un plan coerent de reducere a deficitului care ar permite economisirea a 40 de miliarde de euro, a fost situaţia unui subsecretar al guvernului şi problemele lui cu justiţia cele care au pornit asaltul asupra Italiei. Şi declaraţiile lui Silvio Berlusconi, care a anunţat că nu se va mai prezenta la alegerile din 2013, au suscitat îndoieli privind planul de austeritate. Există însă un consens privind votarea planului; italienii s-au săturat de Berlusconi şi nimeni nu vrea alegeri anticipate nici măcar stânga! De ce?

În primul rând pentru că Tremonti îşi face bine treaba. În al doilea rând pentru că în Italia un parlamentar nu poate aspira la pensie dacă nu îşi încheie mandatul. Dacă ar fi dizolvate Camerele, parlamentarii italieni nu ar mai avea drept la pensie, ceea ce este o armă infailibilă împotriva oricărei tentaţii de alegeri anticipate. Merită deci amintite unele adevăruri şi eliminate unele idei false. Adevăruri: situaţia relativă a zonei euro este mai bună decât cea a SUA. Atât la nivelul deficitului (15,5% din PIB) cât şi al datoriei, care este mai mică; balanţa de plăţi este mai echilibrată şi, deşi creşterea este insuficientă iar rata şomajului destul de mare, după adoptarea euro, UE a creat 14 milioane de locuri de muncă, în timp ce în SUA au fost create în jur de 8%, cum a remarcat Jean-Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene.

Criza afectează întreaga lume, iar SUA sunt probabil într-o situaţia mai delicată decât Europa. Ideea falsă ar fi că SUA constituie o zonă mai omogenă decât UE, deşi există breşe mai mari în creştere şi în rata şomajului. Din moment ce dimensiunile sunt atât de mari, este inevitabil să existe diversitate şi dispersie. Este însă adevărat că zona euro are o problemă de guvernabilitate. Succesele obţinute împing spre un federalism bugetar al zonei euro, iar Europa trebuie să extindă cadrul normativ care îi reglementează politicele. Guvernele acţionează lent şi prea târziu şi riscă ca criza şi pieţele să le-o ia înainte şi să fie mai rapide decât capacitatea lor de reacţie. Ceea ce este cu adevărat un pericol!

Integral pe România Liberă



Comentarii

cetatean criza, un adevarat pericol? stati linistiti, remediul e pe cale sa se materializeze: un razboi. Ca de fiecare data. Omul, o fiinta inzestrata cu ratiune?!!

22 octombrie 2011 9:58

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.