Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

Cu luciditatea maturităţii şi liniştea celui ce crede în Dumnezeu, actorul Constantin Cotimanis (58 de ani) îşi trasează coordonatele de azi.


Adevărul: Unii spun că tinerilor actori de azi le e mai greu să răzbească, din cauza vitezei şi a valorilor. Ce credeţi?
Constantin Cotimanis: Întotdeauna lucrurile s-au mişcat greu. Înainte aveam un duşman comun, societatea, pe care încercam să o radiografiem, ne înjuram sistemul. După '90, când a dispărut adversarul, a fost foarte greu, ca actor serios, să ataci repertoriul clasic fără oglinda aia parşivă care era societatea socialistă şi multidezvoltată ce ne-a nenorocit pe toţi şi în gândire... Când ne-a dispărut adversarul nu mai ştiam ce să jucăm şi ne-a trebuit mult timp să se recoacă tarele unei noi societăţi, ca să o putem lua la palme şi pe asta. Între timp, am mai învăţat ceva: se poate face şi artă pentru artă, nu numai artă cu tendinţă. Se poate face artă nu privind afară, ci privind în interior, ceea ce este mult mai mult decât ceea ce se făcea înainte.
Atunci arta era o formă de revoltă, un protest.
Dar ce formă de protest ar fi tu cu tine? Aia e formă de protest: să te coci tu pe tine. Înainte ajungea înjurătura, să fim o grămadă mai mare şi să înjurăm mai tare şi mai mult, acum e mult mai frumos. Este o revenire a omului la sine. Înainte dădeam vina pe cineva chiar şi pentru conflictele noastre interioare.
Acum fiecare e responsabil pentru destinul lui.
Da. Şi e mult mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de esenţă. Înainte, foarte puţin pomeneam de Dumnezeu şi îi ceream ajutorul.

Omul prost e trist, dintr-o lene a gândirii. Omul deştept are multe motive de bucurie, ni se dăruiesc atât de multe lucruri... Şi când vine un tsunami în altă parte, ar trebui nu doar să privim cu detaşare. Tsunami-ul din Japonia e o şcoală pentru tine, din România.

Unde-şi pot găsi tinerii valorile, reperele?
Nu găseşti nimic în exterior, totul găseşti în tine. Şi dacă drumul ăsta e cu ceartă, ploaie şi vânt, tu nu trebuie să te îndrepţi spre el, ci spre tine. Este o coacere. Nu poţi să-i spui corcoduşei când e în floare: „Fă-te mai repede!“. În condiţiile astea, suntem al naturii lucru, vorba lui Caragiale. Trebuie să ne adaptăm şi să nu mai punem preţ pe material.



Integral pe Adevărul



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.