Zarvă mare, zarvă mare la nivel de stat! Ziua de 27 martie a pus pe jar comuniştii de la Chişinău, arată Stela Popa pe blogul său. “Grijulii”, cum sunt de felul lor, faţă de tot ceea ce ţine de chestiunea românească, comuniştii au adoptat toate “măsurile de protecţie”, posibile şi imposibile, contra “invadatorilor de peste Prut”. Aşa înţeleg autorităţile de la Chişinău atitudinea faţă de “păstrarea caracterului prietenos al relaţiilor stabilite între ţările noastre (n.n. România şi R.M)”.

După ce “caracterul prietenos” invocat de autorităţile moldovene s-a “manifestat” din plin zilele acestea, prin interdicţii nemotivate de intrare pe teritoriul R. Moldova mai multor cetâţeni români, iată că unul, ceva mai important, totuşi a reuşit să ajungă la Chişinău. Şi nu oriunde, ci chiar în palatul prezidenţial.

Se numeşte Bogdan Gamaleţ, fost prezentator ştiri la canalul românesc N24 şi realizator al emisiunii televizate „Cauză şi efect” de la acelaşi post. Mai nou, jurnalistul a fost angajat să se ocupe de imaginea preşedintelui Camerei Deputaţilor din România, Roberta Anastase. Nu ştiu cum s-a descurcat până acum cu imaginea doamnei preşedinte, dar, prin ceea ce a făcut la Chişinău, cred că a adus doar prejudiciu acesteia. De ce spun acest lucru ?

Astăzi, 27 martie, la 91 de ani de la unirea Basarabiei cu Ţara Românească, pe prima pagină a “independentului” Moldova Suverană apare un interviu de zile mari. Realizator - Bogdan Gamaleţ. Interlocutor - preşedintele V. Voronin. Titlul - “Ne îndreptăm şi ne-am îndreptat acolo unde este interesul Moldovei”. Punct.

Chişinăul - un fel de călăreţ fără cap

Poate că această intervenţie a lui Voronin, dacă nu ar fi fost pe 27 martie, ar fi fost tratată cu aceeaşi indiferenţă ca şi multe altele de până acum, dar nu e chiar aşa. Cel care l-a intervievat pe mr. president este, aşa cum spuneam, un ziarist român şi un angajat la Parlamentul României. Deci, interviul unui ziarist român… pe 27 martie… înţelegeţi, da? Vorba ceea: Bate şaua să-nţeleagă iapa… Iar iapa, în acest context, după cum este şi lesne de înţeles, este nimeni altul decât Bucureştiul. Numai că, ceea ce nu vor să accepte şi să realizeze comuniştii moldoveni (aşa cum reiese şi din interviul despre care vorbesc şi prin care Voronin transmite semnale clare atat opoziţiei de la noi, cât şi Bucureştiului), este faptul că, în această ecuaţie, Chişinăul nu este nici pe departe călăreţul, care se vrea a fi. Metaforic vorbind, în prezent, Chişinăul e mai mult un fel de călăreţ fără de cap. Cel puţin aşa arată rezultatele după opt ani de guvernare comunistă.

Comuniştii au jucat o nouă carte

Revenind la interviu. Din capul locului voi spune că nu am înţeles deloc excesul de zel al lui Bogdan Gamaleţ. După atâţia ani de jurnalism, a fost oare chiar atât de naiv încât să nu realizeze că toarnă apă la moara comuniştilor ? Şi mai ales când? Chiar de ziua Unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, care, iată, aici este văzută mai mult prin prisma electorală decât prin adevărata ei semnificaţie. Şi ca să vedeţi că am dreptate când spun că Bogdan Gamaleţ a căzut în actualul context ca o blagoslovire din cer pentru comunişti, precizez că, deşi pe N24 interviul a fost difuzat pe 25 martie, totuşi, Moldova Suverană nu s-a grăbit să îl publice decât anume astăzi - 27 martie. Astfel, interviul cu preşedintele Voronin este servit ca o porţie de muştar tuturor celor care invocă semnificaţia zilei de azi. Nu ştiu dacă ziaristul român realizează ce foloase trag comuniştii de pe urma lui, dar, un lucru este cert, – cu siguranţă angajatul Robertei Anastase a transmis volens, nolens un mesaj confuz celor de aici: atât opoziţiei, cât şi alegătorilor, şi nu numai.

Potrivit Romanian Global News “daca mai luăm în considerare şi funcţia de la Parlamentul României a celui care a realizat interviul, lucrurile devin clare pentru omul de rând de dincolo de Prut (n.n. - R.M.): România este cu comunistul pro-rus Vladimir Voronin!” Aşadar, comuniştii au ştiut din nou cum să joace o carte în folosul lor. De altfel, potrivit RGN, vizita lui Gamaleţ nu ar fi fost coordonată cu şefa sa – Roberta Anastase, Preşedintele Camerei Deputaţilor. În acest context, repet, de unde atâta spirit de iniţiativă şi exces de zel?

Comuniştii moldoveni cu “politici nu chiar comuniste” şi “măsuri cam de dreapta”

Solicitat de Gardianul să comenteze în numărul de astăzi această iniţiativă, B. Gamaleţ a declarat: „Eu nu am făcut campanie pentru comunişti, a fost doar un demers jurnalistic obiectiv“.

“Obiectiv?”, întreb eu Şi cum rămâne cu formulările din întrebările adresate lui Voronin gen: “Dumneavoastra aveti niste politici care nu prea se numesc comuniste. Adică, programul Dumneavoastră de Guvernare nu este chiar comunist”. Sau: “Aici, din câte m-am interesat, văd nişte măsuri cam de dreapta (n.n. - sic !) – încurajarea unor investitori străini”.

Încurajarea investiţiilor străine? Asta de unde mai vine? Ştie oare angajatul Camerei Deputaţilor câţi investitori români şi-au pornit afaceri la Chişinău în ultima vreme, încât afirmă aşa ceva? Oare cine poate să creadă că, în timp ce diplomaţi sau simpli cetăţeni români sunt expulzaţi din R.M., fără nici o explicaţie clară, investitorii români vor fi primiţi cu braţele deschise aici? Cine este acela care s-ar aventura să rişte atât de mult? Îmi pare rău că domnul Gamaleţ nu ştie că aici politica e de aşa natură că tot ce e românesc este considerat a fi împotrivă şi, deci, trebuie înlăturat sub orice formă şi prin orice metode.

Cât priveşte încurajarea investiţiilor propriu zise, jurnalistul se pare că nu prea ştie că actuala putere comunistă a făcut tot ce putea pentru a diminua apetitul investitorilor străini, mai ales români. Dimpotrivă există un alt paradox. Tocmai cetăţenii din R. Moldova sunt cei care îşi deschid afaceri în România. Unul dintre motivele principale este protecţia pe care o au acolo pentru propria afacere.

Şi ca să nu vorbim neargumentat iată şi câteva date. Potrivit Oficiului Naţional al Registrului Comerţului de la Bucutreşti, numai în anul 2008 moldovenii au investit în capitalul social al firmelor înregistrate în România 10,47 mil. euro (sau 14,86 mil. USD), în creştere cu 86,8%, faţă de nivelul din 2007. Şi numărul firmelor înregistrate de moldoveni în România a crescut cu 665 de unităţi anul trecut, ajungând la 3257 firme. Astfel, potrivit indicatorilor daţi, investiţiile cetăţenilor moldoveni se situează pe locul 20, nu departe de Olanda, cel mai mare investitor străin în economia românească! Nu acelaşi lucru îl putem spune şi despre soldul investiţiilor româneşti în economia R. Moldova. Un impediment ar fi şi faptul că în mediul de afaceri de la noi nu prea sunt reguli, iar limba de operare a businessului moldovenesc este limba rusă, ceea ce nu este tocmai convenabil pentru investitorii români. De aici toate se leagă şi, în treacăt, fac o scurtă referire şi la presa de la noi. Cum se explică faptul că nici un ziar din România nu are filială la Chişinău, pe când de la Moscova sunt slavă domnului? Dar, despre aceasta, altă dată.

În RM nu sunt greve, nu se cere „Jos Guvernul!” sau „Jos Preşedintele! E linşte şi pace.

Şi ca şi cum şirul întrebărilor lui Gamaleţ, care nu a făcut în interviul cu pricina decât să îi arunce mingea la fileu lui Voronin, nu ar fi fost suficiente enormităţi, iată una şi mai gogonată. “La noi, in Romania, s-a deschis sezonul grevelor. Mă întreb de ce aici nu sânt greve, de ce nu cer „Jos Guvernul!”, „Jos Preşedintele!”? Este un nivel suficient de trai ca lumea să nu iasă în stradă?”

Alo, domnule, unde v-aţi pornit şi ce intenţii aveţi, de fapt? Urmăriţi cumva Moldova 1 şi NIT? De unde aţi scos-o că nu sunt proteste? Dar ceea ce fac partide precum PL, PLDM sau AMN mărşăluind zile întregi prin centrul Chişinăului şi adunând oameni de prin toate colţurile republicii, cum se numeşte? Sau diverse categorii profesionale? Sau pensionarii? Dacă Moldova Suverană nu scrie că Voronin a fost huiduit la Nisporeni şi i s-a strigat în faţă „Jos Comuniştii!”, asta nu înseamnă că aceste voci nu există. Voci care, de altfel, nu sunt puţine, ci dimpotrivă.

Şi aşa cum Bogdan Gamaleţ îi ţine isonul lui Voronin până la capăt, (apropo, priviţi poza cat de relaxaţi stau), iată o nouă perlă scoasă la iveală. Vorbind despre opoziţie, Voronin spune că este alcătuită doar din oameni care, după părerea lui, au nimerit în Parlament minţind alegătorii şi absolut întâmplător. “Înainte de alegeri aceştia se înviorează, iarăşi vor patru ani de zile sa doarmă în plen!”, încheie umoristic Voronin. Gamaleţ completează “Se doarme si aici?”

No comment - decât să mai semnalizez alte câteva frânturi la fel de gogonate.

B. Gamaleţ: „Dar dacă opoziţia propune ceva, adoptaţi?”.
V. Voronin: “Ei de fapt nu propun, practic, nimic constructiv”.
B. Gamaleţ: “Dar este campanie electorală. Trebuie să vină şi ei cu un program electoral?”

Oare mai are rost să comentez? Nu, dar adaug că, atunci când a venit vorba despre cum ar caracteriza Voronin relaţia cu Presedintele Băsescu, preşedintele moldovean nu s-a sfiit să facă aluzia că Băsescu ar fi sincer doar numai când stau faţă în faţă, nu şi “în realitate”. Aici interviul s-a încheiat brusc şi au urmat pupăturile de final.

Aceeaşi metodă - “Voronizarea R. Moldova”

Şi acum să revenim asupra noţiunii de “Voronizare a R. Moldova”, ceea ce am mai pomenit de alte câteva ori citându-l pe sociologul român Dan Dungaciu căruia, de fapt, şi îi aparţine această expresie interesantă. Mai pe înţeles, noţiunea explică situaţia în care părerile lui Voronin sunt interpretate în afară ca fiind ale tuturor basarabenilor din stânga Prutului. Cum scrie în cartea Cine suntem noi? Cronici de la Est de Vest: “prin prezenţa sa în presa de la Bucureşti, preşedintele Voronin lasă impresia că vorbeşte în numele tuturor cetăţenilor republicii (…) respectiv filtrarea percepţiei românilor din dreapta Prutului faţă de basarabenii din stânga lui prin grila furnizată de discursul prezindeţial”. Ceea ce e o mare greşeală.

V. Voronin nu reprezintă mentalitatea colectivă generală. Între ideile lui şi cele ale oamenilor este o mare discrepanţă. Tocmai asta se pare ca nu a înţeles Bogdan Gamaleţ. Este alogic să prezinţi publicului de la Bucureşti un preşedinte comunist, cu idei fixe şi care are o aversiune de nedescris faţă de tot ce sună românesc. Şi, la urma toată, este un preşedinte pe ultima sută de metri, la ce bun să îl mai mediatizezi? Nu văd miza.

Cât priveşte Voronin, este clar că prin acest interviu a avut o ţintă dublă. Pe de o parte- opoziţia (în rândurile căreia jurnalistul român a trezit confuzie) şi, pe de alta- publicul din România - căruia vrea să i se sugereze că la Chişinău comuniştii sunt veşnic biruitori.

Este o mare gafa! Cum va compensa Bucureştiul asta? Ce se mai aude cu emisiunea propusă de Viorel Badea la TVR1? Ce necesară ar fi fost în aceste momente…