Luni, 22 septembrie, a fost desemnată ziua fără maşină. Imaginaţi-vă Bucureştii fără claxoane, fără praf, motoare turate, doar cu zgomotul lanţului de la bicicletă, poate doar din când în când cu câte un autobuz ecologic. Ne imaginăm degeaba, nimeni n-a auzit în trafic de aşa o zi ciudată, fără maşini.

Dar azi, pentru o oră, ficţiunea a devenit realitate. Nu, nu s-a circulat mai bine în trafic, bicicliştii fiind rari în Bucureşti. Trebuie să ai curaj, echipament şi, eventual, o mască pe faţă care să te protejeze de praf. Nu e uşor să fii biciclist în capitală. Trebuie să ai nervi de oţel şi... experienţă.

"Ce este îngrozitor este faptul că oamenii aproape nu te văd, eşti invizibil. Maşinile nu te bagă în seamă, nimeni nu-ţi acordă prioritate. Noi nu existăm în trafic", a declarat Lucian Mândruţă, biciclist convins.

Pistele pentru biciclete sunt o poveste. Acestea sunt puţine şi scurte. De cele mai multe ori se termină brusc, de regulă într-un gard.

"Pistele de biciclişti sunt o posibilitate de propagandă a celor care le-au făcut. Nu au nicio legătură cu viaţa reală a bicicliştilor. Jumătate sunt ocupate cu maşini parcate, iar cealaltă jumătate sunt îngrozitor de proaste", a mai adăugat Lucian Mândruţă.

Şi totuşi, bicicleta este arma perfectă împotriva stresului din trafic. Dacă vrei să ajungi repede undeva nu îţi trebuie sute de cai putere, ci doar două roţi şi o cască.

Lucian Mândruţă ne-a explicat: "Eu stau destul de aproape de serviciu, cam la opt kilometri. Într-o zi foarte bună ajung cu maşina în aproximativ 5 minute. Într-o zi îngrozitor de proastă pot să fac şi două, trei ore. Cu bicicleta am certitudini. Ajung în 20-25 de minute."

Pentru a demonstra superioritatea bicicletei în trafic Lucian a mers pe bicicletă de la Ateneu la Teatrul Naţional la o oră de vârf. Echipa de filmare a parcurs acelaşi traseu în maşină şi totul a fost cronometrat. Rezultatele nu mai au nevoie de comentarii. În maşină a fost nevoie de 20 de minute. Lui Lucian i-au luat pe bicicletă doar 2 minute.

În tot Bucureştiul sunt doar 65 de kilometri de pistă iar cicliştii sunt obligaţi să meargă mai mult pe lângă aceste trasee. Vehiculele pe două roţi au însă avantaje certe. Ajungi oriunde indiferent de aglomeraţie şi sigur nu-ţi mai baţi capul cu locul de parcare: găseşti un loc la fiecare gard.